Probabil că vulcanii nu mai au nevoie de vreo prezentare, vă spunem însă doar puțin, puțin despre cum se formează, ok?

Vulcanii noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din stratele de argilă.

Se cunosc pe glob în total circa 1.100 de vulcani noroioși. În Europa sunt foarte puțini vulcani noroioși pe continent, cum ar fi cei din Buzau, Romania si din Azerbaidjan, mai mulți există însă sub mări, cum ar fi spre exemplu vulcanii noroioși din apele Norvegiei, cei din mările Caspică și Barents. În afara Europei, fenomene similare se pot observa în SiberiaAustralia și insula Trinidad din Caraibe. (Wikipedia)

Apa provenită fie din precipitații , fie din pânza freatică pătrunde prin crăpăturile masei argiloase și creează în amestec cu argila un compost ce va fi ridicat de presiunea gazelor spre suprafață .

Acest material (roca îmbibată cu apa) este împins de gaze spre suprafață și dă naștere prin acumulări succesive unui con. Atunci când noroiul are consistență subțire se vor forma conuri aplatizate.

Atunci când gazele străbat roci ce nu formează în amestec cu apa mâluri se formează niște depresiuni rotunde în care apa bolborosește continuu.

Astfel de forme poartă denumirea de “fierbători”.

Principalele forme de relief ce apar în zona vulcanilor noroioși sunt rigolele (șănțulețe în masa de rocă) și ravenele (șanturi mai adânci) ce dau zonei un aspect sălbatic. Dezvoltarea acestor forme e accelerată și de lipsa vegetației din zonă ce se datorează prezenței sărurilor.

Vulcanii noroioși apar pe aliniamentul Berca-Arbanas pe linii de falie. Cei mai cunoscuți poartă denumirea de “Pâclele Mari”, “Pâclele Mici”, “Beciu”, “La Fierbători”. 

Vulcanii noroioși de la Berca au fost analizați pentru prima oară de francezul H. Cognand în 1867. Prima descriere a acestor fenomene a fost făcută de Grigore Cobălcescu (1883), urmat de Grigore Ștefănescu (1890) și Mircea Peaha (1965). (https://www.profudegeogra.eu/vulcanii-noroiosi-din-romania/)

Cum ajungem acolo?

La Pâclele Mici (unde Vlad vă așteaptă): https://goo.gl/maps/d1ShBFxaRZpZ1Cwy6

La Pâclele Mari: https://goo.gl/maps/4oXARHYpXBLsjdVU6

La Fierbătorile de la Beciu: https://goo.gl/maps/uVhg7HwsA7Cbbn3V9

La Fierbătorile de la Berca: https://goo.gl/maps/hYnrcND7S1SRxbz89