Chilii rupestre la Nucu, Buzău
https://goo.gl/maps/yD1iTwSTfuScBzEY7
Buzăul de nord cuprinde multe chilii și biserici săpate în stâncă (rupestre), nu degeaba este numit Meteora României.
Iar stânca nu este nici calcar moale, nici piatră fărâmicioasă ca cea din triunghiul rupestru din Argeș, ci o gresie fină ce a permis săpături elaborate de-a lungul timpurilor.
În cele ce urmează, voi spune pe scurt cum ajungeți la cele mai importante și accesibile două obiective turistice din Nucu: Chilia lui Dionisie Torcătorul și Bisericuța (Sihăstria sau Peștera) lui Iosif.
Avertizare: drumurile sunt izolate, lente, de piatră, marcajele sunt puține, indicatoarele auto de asemenea. Din aceste puncte de vedere, veți intra într-o zonă păstrată parcă intactă așa cum era cu mulți ani în urmă.
Partea bună este că dacă veți trece peste neajunsurile de mai sus veți descoperi locuri magice, desprinse din povești, cu peisaje grozav de frumoase, istorii vechi de sute de ani.
Cu puțin interes, chiliile rupestre din zona Buzăului pot deveni principala atracție a județului.
Drumul tău pornește de la Colți sau de la Bozioru, de acolo trece pe drumuri pietruite prin satele Fisici, Văvălucile, Găvanele, Nucu.
Cu puțină grijă, câteva întrebări (sau utilizarea GPS-ului) veți ajunge în Nucu. Cu mașina veți putea merge doar până în locul numit de localnici „Gârlă” unde folosiți parcarea amenajată și continuați drumul pe jos.
Traversăm pârâul iar după primul urcuș mai serios ne apropiem de Poiana Cozeanca.
De aici e mai simplu să traversăm din nou apa, spre dreapta, după indicatoarele de obiective turistice. Vom lua la pas o cărare mică, trecem pe lângă rezervorul de apă și urmăm calea spre stânca ridicată semeț în fața noastră. Când ne vom apropia, e posibil să vedem un steag în vârf. Lângă stânca noastră este și o masă din lemn, bun loc pentru un picnic în mijlocul naturii.
Ne interesează latura stângă a stâncii, pe care o și urmăm. În capăt, facem dreapta pe după masiv și, pe cărare, vom urca, cinci minute sunt suficiente.
Calea duce spre o scară ridicată spre o chilie în stâncă. Suntem la Chilia lui Dionisie Torcătorul.
Cuviosul Dionisie Schimonahul era unul dintre sihaștrii renumiți de la Sihãstria „Fundãtura”. A trãit aici în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea. Dacă nu ați intuit deja, i se spunea „torcãtorul” pentru cã se ocupa cu… torsul lânii. Așa își câștiga el existența.
Scara din lemn este masivă, nu vă fie frică să urcați pe ea. Pe vremuri, în timpul nopții, sihastrul o putea ridica.
Se crede că și-a amenajat peștera într-o stâncã greu accesibilã, săpată în secolele III-IV, iar rolul ei poate fi chiar de apărare. Ca să îi treci pragul, nu cobori, ci urci; este la patru metri deasupra pãmântului și Dionisie a trãit în ea peste 30 de ani, rãbdând frigul iernii, umezeala, foamea. E suficient să îți imagineazi cum era acel loc pe timpul iernii…O datã pe sãptãmânã cobora din grotă și se împãrtãșea la „Fundãtura”. Chilia a fost atestatã documentar abia în anul 1639. Se știe că dupã moartea lui Dionisie a fost locuitã de calugãri pânã la jumãtatea secolului XIX, iar apoi rãmâne definitiv pãrãsitã.
Bisericuța lui Iosif, al doilea loc ce merită atenția noastră este cea mai mare bisericuță săpată în piatră și totodată cea mai bine păstrată din zona Nucu. De la Dionisie, durează maxim jumătate de oră (din care 15 minute pe potecă, prin pădure) să ajungi la bisericuța noastră. De la prima chilie, revenim la baza stâncii, spre poiană.
Drumul merge așa: de la stâncă, urcăm spre pădure, trecem pe lângă sălciile bătrâne și pe lângă niște bolovani. Când pădurea stă să cadă pe noi, vom vedea că o parte este de conifere, o parte de foioase. Urmăm valea dintre cele două tipuri de copaci și acolo unde vedem și marcajul cu triunghi albastru, zicem „Mersi!”.
În principiu, nu e greu de găsit, aici se mai văd câteva marcaje. În capătul traseului nostru vom găsi o stâncă masivă, uriașă de-a dreptul, înclinată. Peretele de stâncă zici că este lustruit și tras la linie, așa drept este. Lângă un brad bătrân, vom găsi și Bisericuța lui Iosif.
Este una din bisericuțele rupestre care a avut un rol deosebit în dezvoltarea vieții isihaste din Munții Buzăului. Ferestrele bisericii în arc frânt par să dateze peștera în secolul al XIII-lea, dar prezența peștelui ca simbol paleocreștin deasupra intrării peșterii lui Iosif, al cărui contur încă se distinge, ne face să considerăm că ea ar putea fi din secolele al IV-lea sau al V-lea, fiind folosită de creștini, ca și alte peșteri din Munții Buzăului, pe timpul persecuțiilor.
Aici era Schitul Ioan Bogoslav, atestat documentar de domnitorul Mihnea Turcitul, într-un hrisov datat 18 iulie 1587. Trecerea timpului a făcut ca ce era construit din lemn în exterior să dispară. Noroc cu stânca dură…
Pentru a-ți ușura viața, îți pun la dispoziție coordonatele GPS ale Bisericuței lui Iosif și ale Chiliei lui Dionisie Torcătorul:
Bisericuța lui Iosif – N45° 25.608 E26° 26.397 (convertite, coordonatele arată așa în format complet grade-minute-secunde: 45°25’36.5″N 26°26’23.8″E, sau în format zecimal, 45.426800N, 26.439950E);
Chilia lui Dionisie Torcătorul – N45° 25.414 E26° 26.232 (convertite, coordonatele arată așa în format complet grade-minute-secunde: 45°25’24.8″N 26°26’13.9″E, sau în format zecimal, 45.423567N, 26.437200E)
Adaptat după Florin Arjocu (fondator)8 comentariiAcasă > Călătorie > Idei de călătorie > Chilii rupestre la Nucu, Buzău
Lecturi informative sau amuzante pentru drum:
https://www.lapensiuni.ro/ro/extra/locuri-bizare-din-romania:-tara-luanei-149